Primii paşi
Istoria clubului începe din ziua de 25 iunie 1923, când, într-o sală a şcolii primare din cartierul Griviţa, lucrătorii de la Atelierele Griviţa şi jucătorii unei echipe (Excelsior) care deja activa în cartier au pus bazele "Asociaţiei Culturale şi Sportive CFR". Preşedinte de club a fost ales Teofil Copaci, maistru la Atelierele Griviţa, iar căpitan de echipă, Grigore Grigoriu, strungar, dar jucător cu experienţă, care mai activase şi la Venus. Cu echipamente confecţionate din pânză vişinie în casa lui Grigoriu şi cu bocancii recondiţionaţi de la Ateliere, noua echipă CFR susţinea jocurile şi antrenamentele pe terenul CAB.
În perioada interbelică Rapid a fost printre echipele de top ale României câştigând de şase ori consecutiv cupa, dar şi campionatul de război (nerecunoscut oficial de Federaţia Română de Fotbal) în anul 1942, competiţie cunoscută ca fiind "Cupa Basarabiei".
[modificare]1945–1970
În 1940 Rapid a fost prima echipă de fotbal din România care a reuşit calificarea în finala unei cupe europene, Cupa Europei Centrale, nedisputată din cauza celui de-al doilea Război Mondial, dar ediṭie incompleta prin retragerea Austriei ca urmare a Anschlussului, a Cehoslovaciei şi a Italiei datorită angajării în război. Rapid reuşeşte să cucerească titlul de campioană în anul 1967.
[modificare]1970–1990
Anii aceştia sunt cei mai negri pentru fotbalul feroviar. În această perioadă Rapid a retrogradat de patru ori în Divizia B. Cu toate acestea, echipa a câştigat de două ori Cupa României, în1972 şi 1975.
[modificare]1990–prezent
Rapid reuşeşte cele mai importante performanţe ale sale pe plan intern şi internaţional. Din 1993, echipa a fost preluată de George Copos. În 1999 şi 2003 a câştigat campionatul, iar în 1998, 2002, 2006 şi 2007 Cupa României. În 2006, Rapid s-a calificat în Cupa UEFA din postura de câştigătoare a Cupei României, şi a reuşit totodată calificarea în premieră în grupele acestei competiţii, la al doilea sezon de când UEFA a introdus acest format pentru a doua competiţie intercluburi ca importanţă din Europa. Alb-vişiniii au trecut de grupe, iar în şaisprezecimi au întâlnit echipa germană Hertha Berlin, pe care au eliminat-o după 1-0 la Berlin, pe Olympiastadion şi 2-0 pe „Giuleşti”, astfel rapidiştii ajungând în optimi. În această fază, rapidiştii au dat de o altă echipă din Germania, una din marile favorite la câştigarea Cupei UEFA în acel sezon, Hamburger SV (sau SV Hamburg), de care au trecut după 2-0 pe „Giuleşti” şi 1-3 pe AOL Arena (rapidiştii s-au calificat datorită golului din deplasare), iar în sferturi au întâlnit Steaua, cealaltă echipă românească aflată la cea mai mare performanţă în Cupa UEFA din istorie. A fost o luptă dramatică, de unde învingători au ieşit steliştii, după 1-1 în „Giuleşti” şi 0-0 pe Lia Manoliu (steliştii s-au calificat datorită golului din deplasare). Această surprinzătoare ascensiune a Rapidului este cea mai mare performanţă europeană a echipei alb-vişinii de după cel de al doilea război mondial.
[modificare]Stadionul Giuleşti
Pentru detalii, vezi: Giuleşti (stadion).
În 1936 începeau lucrările pentru ridicarea stadionului de lângă Grant. 2 ani mai târziu este încheiată construcţia, dând echipei Rapid o copie mai mică a "Potcoavei" din Londra a echipei Arsenal. Oficial, stadionul a fost inaugurat pe 10 iunie 1939, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la punerea în circulaţie a primului tren în România în prezenţa Regelui Carol al II-lea şi a Marelui Voievod Mihai de Alba iulia. În acel moment, Rapidul dispunea de una din cele mai mari şi moderne arene din ţară, neavând totuşi capacitatea ANEF-ului sau gazon de iarbă şi instalaţie de nocturnă ca Venus.
Prin construcţia după revoluţie a celei de-a doua peluze, "Potcoava" a fost închisă, iar capacitatea stadionului s-a ridicat la 19.100 de locuri. Modernizările au continuat în 2003, an în care gazonul a fost schimbat complet. În prezent tribuna I şi peluza veche se află în renovare.
[modificare]Imn
Suntem peste tot acasă Porţile ni se deschid Nu-i echipă mai frumoasă Şi iubită ca Rapid Refren Rapid-Rapid Luptă dacă ne iubeşti Rapid-Rapid Haide-hai Rapid Giuleşti! Inima ce-n piept ne bate La nevoie e un tun Pentr-o singură dreptate Să învingă cel mai bun Refren Nu va daţi bătuţi o clipă Învăţaţi acest refren Imnul nostru de echipă Glasul roţilor de tren Refren Autori: Adrian Păunescu şi Victor Socaciu |
În 1980, după un meci amical de fotbal jucat între jurnaliştii de la Flacăra şi Rapid pe Stadionul Giuleşti, Adrian Păunescu şi Victor Socaciu au compus un imn pentru echipa giuleşteană. A fost interpretat după câteva zile la staţiile de amplificare ale stadionului la începutul următorului meci oficial.
[modificare]Suporteri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu